Copiii din iad

Sub “aura sfanta a samaritenilor” din diverse ordine calugaresti si “beneficiind” de indiferenta institutiilor statului care ar trebui sa se ocupe de copiii defavorizati, acesti sarmani sunt prada usoara pentru pedofili si dezaxati. Pornind de la cateva informatii din interior (secrete scabroase si insuficient pazite, cerberilor!), GAZETA s-a cutremurat descoperind crudul adevar. Abuzuri sexuale asupra copiilor!



Procesul de protectie a copiilor este compromis, domnilor care va izbiti cu caramida in pieptul “caritabil si maret” al infaptuirilor voastre! Dupa scandalurile numeroase care au decimat credibilitatea si conducerea (cu numerosi interimari – unii cercetati de Politia economica pentru neregulile din timpul “manoaselor” mandate) a Directiei Judetene pentru Protectia Drepturilor Copilului Maramures (numit in continuare DJPDC) si a catorva fundatii, care sub perdeaua “caritabilitatii” si–au cladit afaceri prospere, vestea ca inca exista copii abuzati sexual a cazut ca un fulger ce-a luminat intunericul din jurul sistemul. 
Confirmate chiar de Augustin Botis, noul director interimar al DJPDC, zvonurile au fost demonstrate de cercetarile pe care le-am intreprins in cateva locatii incriminate. Dar cu pret! Si cu ce folos? 
Intermediari, pregatiti-va!



In acest moment, in Sighet, DJPDC are sase case de tip familial si un centru de zi pentru copiii cu handicap sever (localizate pe strazile Stefan cel Mare 93, Mihai Eminescu 13 A, George Cosbuc 5, Dragos Voda 144, Tisei 13 si Gheorghe Bilascu 1). Cele sapte asezaminte de protectie gazduiesc 76 de copii. Nu discutam acum despre mafia care a cumparat si revandut aceste case Fundatiei HHC (care le-a pus in functiune fara autorizatii sau asentimentul vecinilor, donandu-le apoi Directiei, “c-asa-i meciul”) la preturi absurde, de miliarde de lei, dintre care jumatate au intrat in buzunarele unor hoti ordinari. Le sugeram pe aceasta cale indivizilor implicati in intermedierea ”biznisului” sa se pregateasca pentru marele vals, pe care-l promitem de pomina. Asaaa... 
In urma restructurarii celui mai mare Centru de plasament pentru copiii cu nevoi speciale severe, cel din Sighet, din cei 274 de internati, 12% au intrat sub asistenta maternala, iar 86% in case de tip familial. Unele dintre aceste asezaminte au intrat sub “patronajul caritabil” al unor ordine bisericesti din Italia. 
In Sighet se vorbeste de mult timp ca, in unele cazuri, aceste centre de zi sunt finantate de organizatii care si-au pus amprenta “caritabila” doar de fatada si, de fapt, ascund pedofili verosi, care cotizezaza lunar pentru a beneficia anual (sau mai des) de “vacante erotice in exotica Romanie”. Pentru demonstratie trebuie sa patrunzi in tainele ascunse in spatele zidurilor acelor centre.



Turism sexual
cu copii



Pentru ca nu suntem nici politisti, nici reprezentanti autorizati ai DJPDC, n-am reusit sa pasim peste pragul numitelor (de popor): “magazii de aprovizionare a perversilor”, patronate de unii monahi italici din diferite ordine calugaresti. 
Accesul presei este prohibit in preasfintele casute termopanate, cu trei niveluri. Acolo, putreziciunea poate iesi la suprafata, precum uleiul ars deasupra apei de izvor. 
In astfel de case, copiii sunt selectati, preferate fiind fetitele (fapt observabil din raportul dintre institutionalizati). Cert e ca finantatorii italieni sosesc regulat sa-si vada oitele. Am fost martor cand, intr-un centru de zi, unul dintre acesti finantatori a pipait fara jena o fetita de vreo 12 ani. Pe fund si talie. Crestineste. Ma frecam la ochi incercand sa ma conving ca am vedenii. N-aveam. 
Ultima incercare de a limpezi “apele benedictine” si de a afla parerea ”celeilalte parti”, am facut-o in 10 decembrie 2003, cand sora Bianca, superioara lacasului benedictin din Sighet, mi-a trantit usa in nas cu motivatia “sunt foarte ocupata”, remis printr-o fetita-portar. 
O alta fetita, aflata in ingrijirea unui asistent maternal, isi petrece timpul extrascolar la un alt centru de zi italian din Sighet. In fiecare zi, soseste acasa pe la ora noua seara. Intrebata ce face atata timp acolo, a motivat ca studiaza pentru scoala. Rezultatele scolare demonstreaza contrariul, fetita ajungand sa fie meditata suplimentar la matematica. Pana la urma, fetita a recunoscut ca “se tine doar de mana”. Cu calugarul! Si ca ”n-avem voie sa spunem ce facem acolo.” 


Mancand zapada



Inainte, metoda “Sighet” de controlare optima a copiilor retardati era ferma: ii bateau, ii bagau in camasa de forta si le administrau sedative si electrosocuri. Reteta simpla, patentata, de succes. Azi, in noul sistem, s-au anulat socurile electrice.
Gheorghe Rusu este administratorul pe zona Sighet a DJPDC. Misie grea. A avut un post caldut, la Finante, dar a renuntat pentru a-si putea pastra statutul de consilier local PSD. Recunoaste ca nu merge totul ceas in sistem.
Unii vecini cu casa de tip familial de pe strada Bilascu spun ca “institutionalizatii” se dezbraca si stau goi prin curte ori la poarta, fura, urla si fac circ. Din cercetarile noastre s-a dovedit doar ca acei copii sufera de afectiuni psihice, dar nu sunt agresivi. Cat timp am admirat pulovarul tricotat de un baiat (cu material destramat din paturi), un altul a tulit-o afara. Sa manance zapada. 
In casa exista si o ”camera de linistire” pentru “crizati” (fara geamuri casante si cu peretii capitonati). Pana cand celula va fi finalizata, responsabilii cu securitatea ii trimit pe copii pentru tratament la sectia de psihiatrie adulti a spitalului Sighet. 
La casa de pe strada Eminescu exista alte probleme. Adolescentii, majoritatea normali la cap, fug noaptea de ”acasa”, umbland hai-hui pe strazi. Ei stiu de ce. Rusu sutine ca nu-s periculosi si ca “s-a facut o sedinta” in acest sens. 



Calcaiul 
obsedatului Ahile



La Scoala speciala pentru copiii cu deficiente invata 159 de copii, toti externi. Predomina baietii, dintre care 14 au fost adusi recent de la Gardani. Nu exista neuropsihiatru, ci doar un psiholog pentru toata gasca. Scoala nu e subordonata DJPDC, ci Inspectoratului Scolar Judetean si Consiliului Judetean. Copiii petrec in institutie doar cateva ore zilnic, pana pe la orele amiezii. 
Directorul Hermina Balai sustine ca toata treaba cu abuzurile sexuale din scoala ar fi plecat de la declaratia baiatului A. (14 ani), care sustine ca ar fi fost molestat sexual de un alt coleg. Am vorbit cu posibila victima, care are un IQ de cel mult 30 si-si schimba frecvent depozitiile. Mai intai mi-a zis ca a fost agresat la casa familiala unde este cazat (aceeasi vila de pe strada Mihai Eminescu), apoi ca fapta s-a intamplat in toaleta scolii. Cine i-a facut-o? Baietii. Ba Florin, ba fratii X sau Y. Am discutat si cu cei incriminati, care par nevinovati. Mai degraba e de banuit ca baiatul a suferit un viol cat timp se afla la Gardani, fapta care l–a traumatizat si i-a indus marasmul in care traieste acum.



Alte abuzuri 
sexuale



Alte nereguli par a fi la Centrul de plasament pentru copii scolari (fosta Casa de Copii) condus de Dana Ilies. Un preadolescent a aparut la scoala cu dintii rupti. Luat la intrebari, copilul a marturisit ca a fost batut de colegii de dormitor, noaptea, pentru ca a refuzat “sa o ia sus”. 
Fetele internate in centru, provenite de la Casa de copii Bocicoi, fac sex in draci prin Sighet. Fugind de la scoala sau cand sunt invoite pentru plimbare in oras, pustoaicele se arunca (cel putin in afara centrului) in tot felul de tepuse. Directoarea a declarat socata ca “nu are cunostinta” despre astfel de cazuri. Cert e ca prea multa libertate strica. 
Copiii proveniti de la ”Micul Auschwitz” sau de la orfelinatele din Bocicoi, Ocna Sugatag si Gardani s-au trezit brusc in drepturi. Nu mai iau bataie, au voie sa iasa in oras (daca sunt responsabili), nu mai sunt pusi la munca, nu mai cred in Mos Nicolae. E de rau. Dupa ani de zile in care au fost tinuti in lant, deodata s-au trezit liberi si nu stiu ce sa faca cu atata ingaduinta. O iau razna. 
La implinirea varstei de 18 ani, cei sanatosi sunt azvarliti in strada, iar cei suferinzi ajung “sus” (la sectia Psihiatrie). Fetele se apuca de prostitutie, baietii de furturi si talharii. Acesta este sistemul institutional care croieste viitorul luminos al copiilor din Romania.



Involuntare


”Am auzit ca se practica abuzurile sexuale, dar nu la noi in interior, ci acolo unde invata, adica la scoala pentru copii cu deficiente.” - administrator Gheorghe Rusu
“Stii, m-am gandit ce titlu ar merge sa bagi la articol: ” – Gheorghe Rusu, intr-o tentativa de manipulare




Ordinul Benedictinilor 



Ordo Sancti Benedicti (Ordinul Sfantului Benedict) este cel mai vechi ordin calugaresc din lume, fiind fondat in anul 529 de calugarul Benedict de Nursia la Montecassino (Italia). Principiile benedictinilor erau: evlavia, supusenia, ruga si munca (“ora et labora” – “roaga-te si munceste”). Manastirile au fost asociate in congregatii subordonate papei. Portul calugaresc benedictin este de culoare neagra. 
Ordinul feminin benedictin a fost intemeiat de sora geamana a lui Benedict (Scholastica). In anul 1098, sub impulsul lui R. de Molesmes, s-a desprins un subordin reformator denumit Cistercieni (dupa numele latin al manastirii franceze Citeaux din arondismentul Beaune). Subordinul Cisterciensilor a cunoscut un nou avant dupa anul 1112, datorita activitatii luxemburghezului Berhard de Clairvaux: Bernhardini (port: roba alba, gluga neagra). In 1664 a luat nastere la manastirea La Trappe (Franta) un alt subordin al cistercienilor: Trapisti. In prezent, pe plan mondial exista aproximativ 11.000 de calugari si 22.000 de calugarite ale Ordinului benedictin. 
In Baia Mare si Sighetu Marmatiei, cateva centre pentru copii institutionalizati sunt conduse de calugarite benedictine. Presa nu are acces in interiorul acestora. Planeaza suspiciunea ca finantatorii ar fi pedofili italieni.



Crimele de la “Lucia” 


Alina Moldovan (18 ani) si Peter Tibor (17 ani), copii institutionalizati la casa “Lucia” din Satu Mare, au decedat in urma batailor bestiale primite de la colega lor Rozalia Lazar (16 ani), suferinda de encefalopatie cronica infantila. 
Pana la ideea de a fi stramutati la Satu Mare, toti trei au fost pacienti ai Spitalului pentru copii cu deficiente din Sighetu Marmatiei. E drept ca spitalul de copii sighetean era un ”Mic Auschwitz”, dar totusi acolo s-a trait, de bine, de rau. Asa, uite ca s-a petrecut omorul. Ce folos ca toata trupa de responsabili satmareni a fost destituita? Copiii nu revin la viata. Faptul e cu atat mai grav, cu cat se pedaleaza insistent pe tema profesionalismului (dobandit uneori cu spaga) si responsabilitatii “modernilor” ingrijitori, psihologi, recuperatori si psihologi ai noilor centre infiintate peste noapte, la norma, ca sa iesim bine la capitolul de integrare in U.E.



Teofil Ivanciuc